Exista multe teorii cu privire la originile culturale ale cartilor de tarot si este dificil sa se separe faptele istorice de fictiunea oculta. Adevarul evident, insa, este ca imaginile si simbolurile afisate pe carti erau comune in literatura, arta si teatrul medieval si modern timpuriu.
Nu ar trebui sa ignoram acele indicii de pe carti in sine; ele sugereaza un amestec de culturi diferite, o incercare de a uni natura diversa si complexa a vietii medievale intr-un joc complicat, dar usor de inteles, care este accesibil tuturor.
Prima documentare oficiala a cartilor de tarot a aparut in nordul Italiei din secolul al XV-lea, unde probabil evoluasera din pachetele obisnuite de carti de joc. Cu toate acestea, influentele lor culturale pot fi urmarite in traditia crestina, ebraica si musulmana, cu mult inainte de epoca Renasterii.
In articolul urmator, vom explora diverse teorii privind nasterea cartilor de Tarot si mostenirea lor culturala.
Desi nu se poate fi sigur, deoarece exista atat de multe opinii diferite despre acest subiect, sa speram ca aceste informatii va vor ajuta sa clarificati cum, de ce si cand a luat nastere Tarotul.
Originile culturale ale tarotului
Adevaratele origini ale cartilor de Tarot sunt invaluite in legende, mister si speculatii salbatice.
Multe teorii sugereaza ca provin din Egipt si ca tiganii au fost insarcinati sa salveze intelepciunea condensata si magia antichitatii sub forma unui joc. Limbajul pictural al cartilor este similar cu filozofia hieroglifelor egiptene.
Ocultistii au raportat ca cartile de Tarot sunt o versiune mascata a Cartii lui Thoth, o colectie straveche de secrete si cunostinte.
Exista insa dovezi ca cartile de joc erau comune in Europa inainte de sosirea tiganilor, care de fapt nu au ajuns acolo din Africa, ci probabil din Asia. In plus, imaginile ar trebui sa contina o oarecare asemanare cu cultura egipteana.
Nu a fost decat mult mai tarziu, in zorii secolului al XX-lea, cand infamul magician Aleister Crowley a creat interpretarea sa a Tarotului cu influente egiptene semnificative, asa-numita Carte a lui Thoth.
Alte opinii interesante sugereaza ca Marko Polo insusi a adus carti de tarot in Europa cand s-a intors dintr-una dintre calatoriile sale in China sau ca a fost gasit printre trofeele pe care cruciatii le revendicau din Tarile Sfinte.
Astfel de povesti ar putea fi incitante, dar mai devreme sau mai tarziu trebuie sa fie respinse din cauza inexactitatilor istorice si a lipsei de dovezi.
Este sigur sa spunem ca cartile de tarot au aparut pentru prima data in Italia, Spania si Franta renascentiste. Orase precum Venetia sau Milano, pline de comert si activitate, ar fi un loc ideal pentru ca cultura Tarot sa infloreasca.
Cele mai vechi punti care au supravietuit sunt probabil Visconti-Sforza si Tarotul din Marsilia, iar aparitia lor poate fi urmarita la sfarsitul secolului al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea.
In ciuda spiritului artistic si a reverentei frumusetii pe care le atribuim adesea acestei epoci, ar trebui sa ne amintim ca aceasta a fost o perioada destul de dificila si pesimista. Razboiul constant, izbucnirile de ciuma, foametea si saracia au ruinat multe vieti in orasele Europei Renasterii.
De aici si termenul „Renastere”, care se refera la renasterea dupa moarte, un concept descris in cardul Judecatii.
Cele patru costume pot fi paralele cu cele patru caste in care societatea a fost impartita inca din cele mai vechi timpuri, si anume preoti, regi si razboinici, fermieri si artizani si angajati sau servitori.
Iconografia medievala a cartilor seamana puternic cu piese de teatru si cu carnavalele medievale.
Mai mult, influenta traditiei catolice si a miscarii culturale gotice este evidenta in atuurile Diavolului sau Lumii, precum si conceptul de Dans Macabre (Dansul Mortii) din cartea XIII din Arcanele Majore.
Tarotul poate fi vazut ca un amalgam de culturi si traditii diferite. Exista simboluri crestine si ebraice evidente imprimate pe carduri si se pot urmari chiar referinte musulmane si hinduse.
Ar fi sigur sa presupunem ca cartile de Tarot au fost concepute pentru a fi un concept unificator pentru religiile majore ale Evului Mediu, un instrument care inlocuieste religia, incluzandu-le pe toate si nu excluzand niciuna dintre ele.
In cele din urma, jocul Tarot a fost probabil inventat la Curtea din Milano fie pentru, fie de catre Ducele Filippo Maria Visconti. Primele punti documentate au fost inregistrate intre 1440 si 1450 in Milano, Florenta, Ferrara si Bologna.
Carti de joc
Cea mai plauzibila teorie afirma ca cartile de Tarot au aparut din alte jocuri de carti. Aparitia pachetelor obisnuite de carti de joc in Europa a precedat-o pe cea a Tarotului cu aproximativ cincizeci de ani.
Asemenea exemple sunt abundente si anume tarocchi sau tarocchino, Ganjifa din India si Persia si Mameluc, joc adus in Europa de soldatii islamici probabil in secolul al XV-lea sau al XVI-lea.
Desi nu exista nicio modalitate de a fi sigur, cazul care desemneaza jocurile de carti de joc drept progenitor al Tarotului este cel mai posibil si mai credibil, din cauza numeroaselor asemanari structurale si simbolice ale acestora.
O versiune timpurie a cartilor – posibil versiunea originala – a fost descrisa ca un design intermediar intre pachetul obisnuit de carti de joc si cel al Tarotului.
Primele inregistrari istorice care se refera la interzicerea jocurilor de carti de catre autoritati pot fi gasite inca din secolul al XIV-lea. In plus, utilizarea cartilor de Tarot in divinatie si ghicire nu este mentionata pana in secolul al XVIII-lea.
Intelepciunea Deghizata
O alta ipoteza plauzibila poate fi gasita in ideea ca doctrinele educationale si ezoterice ale Tarotului au fost deghizate si ascunse la vedere, pretinzand ca un simplu joc de carti, pentru a evita persecutia de catre autoritatile religioase, doar pentru a fi dezvaluite in mainile unui cititor priceput.
Astfel, Tarotul a fost incorporat intr-un joc de noroc pana in secolul al XVIII-lea, iar sensul sau profund a trecut neobservat.
Un astfel de sistem complicat nu ar fi putut fi inventia unei singure persoane. Este mai posibil ca Tarotul sa fi fost un efort colectiv. O adevarata masinarie filozofica si o enciclopedie de simboluri ar necesita cu siguranta multi ani, sau chiar vieti, pentru a fi construite si organizate.
Indivizii luminati si inteleptii, prevazand decadenta inevitabila si coruptia religiilor lor, s-ar fi putut reuni pentru a forma aceasta catedrala nomada, ascunzand cele mai mari secrete ale traditiei lor intr-un joc discret, dar sofisticat.
Sau, s-ar putea ca acel Tarot sa fi fost conceput initial ca un mijloc secret de a transmite ideologii interzise de biserica. Savanti intelepti care ar fi considerati eretici au conceput acest artefact al traditiilor antice si al memoriei colective deghizat intr-un joc de carti umil pentru a evita controlul necrutator al Inchizitiei.
Etimologie
In primele referiri la atuurile, acestea au fost numite „ carte de trionfi”, adica „carti cu triumfuri” in italiana, deoarece o carte ar triumfa peste alta in timpul unui joc.
Tarocchi (sau tarocco, la singular) este probabil cuvantul de la care a derivat numele „Tarot”, desi nu exista dovezi solide.
Citirea tarotului, 5 minute gratuite!
Am inceput recent sa lucrez cu o companie online de citire psihica si am primit feedback grozav. Verifica-l, apoi spune-mi experienta ta.
Faceti clic aici pentru a primi o lectura de tarot
Ca si originile cartilor in sine, exista numeroase teorii despre etimologia titlului lor. Este aproape imposibil sa fii sigur; cu toate acestea, au fost raportate multe conotatii interesante.
Numele „Tara” apare in multe traditii mistice. Este una dintre formele lui Kali in hinduism si o zeita-mama in budismul Mahayana. Expresia egipteana „Ta-Rosh” inseamna „calea regala” sau „drumul regal al vietii”, iar „taru” inseamna „a cere un raspuns” sau „a consulta”.
Cuvintele latine „rota” care inseamna „roata” si „orat”, „a vorbi” sunt exemple interesante.
Unii vad o legatura cu „Tora” ebraica, care inseamna literal „invatatura” sau „lege”. Exista, de asemenea, o asemanare cu Tao chinezesc, care inseamna drumul, calea, traseul sau drumul, si cu arabul „TaRIQ” care inseamna „cursul sau modul de viata”.
Inregistrarile istorice variaza si nu ofera suficiente informatii pentru a deduce originea cuvantului Tarot.
Multi au pretins ca sunt tatal ei; Masoni, evrei, rozicrucieni, alchimisti, artisti, mistici, nobili… Influentele evidente in carti variaza de la Scripturile ebraice, hermetismul, Evangheliile crestine si I-Ching pana la misticismul sufi, Tantra si mitologia latina-greaca.
Astfel, nu putem fi siguri de unde provine cuvantul „Tarot”. Toate cele de mai sus sugereaza ca nicio cultura nu a fost responsabila singura pentru aparitia acestui joc de carti si ca a fost un proces de schimb si condensare a diferitelor traditii si idei.
